Prin Reforma învăţământului înfăptuită de Guvernul Kogălniceanu se instituie în anul 1864 învăţământ primar, gratuit şi obligatoriu în toată ţara. De această lege a beneficiat şi comuna Domneşti, deşi în arhiva şcolii există documente atestate din anul 1863, adică înainte de “Reforma lui Cuza”.
Primele cadre didactice ale şcolii au fost preoţii. Un rol important în această perioadă îl aveau monitorii – ei începeau şi tot ei terminau orele. Se învăţa mecanic, se aplicau pedepse corporale tradiţionale.
În arhive, primul învăţător al Şcolii Domneşti – Călţuna este Dumitru Angelescu. În 1868 în şcoală au fost înscrişi 37 de elevi în clasele I-IV. Ca materii de studiu amintim: gramatica, aritmetica, lectura, religie, geografie, geometrie, istoria României, catehism, igienă, caligrafie, prestanţă, poezii şi conduită.
În anul 1882, din 37 de elevi înscrişi au promovat 16 elevi. Examenul de absolvire al clasei era public, se desfăşura în iunie, iar din comisie făceau parte revizorul sau subrevizorul şcolar, primarul şi părintele copilului examinat. În această perioadă, prin Ordinele prefecţilor, primarii trebuia să execute silit părinţii care nu-şi trimiteau copiii la şcoală prin muncă sau amendă.
După absolvirea celor patru clase primare copiii dădeau un examen la Eforia Şcoalelor şi obţineau un atestat.
Locuinţa învăţătorului era în incinta şcolii. Şcoala avea în proprietate un lot agricol cultivat pentru nevoile gospodăreşti ale învăţătorului. În arhiva şcolii există documente prin care învăţătorii intentau procese primarilor, deoarece, frecvent, salariile nu le erau plătite la timp.
În anul 1948 se trece la învăţământ obligatoriu de 7 clase, în anul 1968 apare prima promoţie de absolvenţi cu 8 clase, iar din 1974 se trece la învăţământul obligatoriu de 10 clase.